« O poetă de excepţie…Poezie grea de sensuri , profundă, neliniştitoare, interogativă, originală, ea este susţinută în subteran de un fior mistic autentic, situaţie care-o proiectează, în multe texte, în spaţiul metafizic, mărindu-i astfel puterea de iradiere. » ARTHUR PORUMBOIU (Prefaţa la « Carte pentru Oma El ») 2001
« Volumul de debut, Carte pentru Oma El, al Cristianei Eso propune lectorului o poezie interogativă, cu o accentuată tendinţă spre gnomic… se recomăndă ca un mecanism liric bine construit, urmărind câteva traiecte ideatice, într-un stil care aminteşte de ceea ce s-a numit în literatura română postbelică sărbătoarea metaforei. » CARMEN ŞERBAN Revista Tomis, nov. 2001
« O tânără de culoare, stabilită în Franţa, este o speranţă a poeziei româneşti! Se numeşte Cristiana Eso şi pare – judecând după înfăţişare – regina unui popor străvechi din Africa. [...] Acum, în Franţa, unde este o studentă eminentă, pasionată de literatură comparată, Cristiana Eso face furori în cercul ei de prieteni cu versurile pe care scrie în română şi pe care şi le traduce – uneori chiar cu ajutorul lor – în franceză. Sunt versuri remarcabile prin inteligenţă artistică, prin graţia ideilor, prin folosirea ingenioasă (uneori în stilul lui Nichita Stănescu) a cuvintelor. » ALEX. ȘTEFĂNESCU Profil « Cristiana Eso », România literară nr. 35 din 3 sept. 2003
« … O poetă promiţătoare cu virtuţi şi limite fireşti pentru început. Este evidentă strădania de a-si sprijini unversul pe o simbolistică accesibilă, chiar dacă ambiţia, normlă, este aceea a unicităţii… Există în toate o situaţie confuză, o încercare disperată de a împăca poezia cu starea ei « filozofică », reflexivă în căutarea purificării. Încercările de dislocare a sintaxei, exagerarea unei strategii oximoronice, anumite influenţe ale poeţilor citiţi în timp ca şi efortul de a impune impresia unei atmosfere de mister dau impresia unei stări de febricitate. Ceea ce nu-i puţin pentru un debutant.» NICOLAE ROTUND – « Lecturi şi înţelesuri » 2003
« Ascensiunea Cristianei Eso în spaţiul rostirii lirice, de la volumul debutului (2001) până la al doilea, Ordinea precisă a întâmplării (Editura Ponto, 2004), a violentat benefic aşteptările. [...] Este, esenţialmente, o voce lirică nouă în poezia românească. Speranţa pe care o avansa Alex. Ștefănescu s-a împlinit, invitându-ne la noi şi surprinzătoare aşteptări. [...] Certamente poeta bilingvă va învinge timpul. Ea ne apare, în orizontul poeziei noastre de azi, ca un receptacul fertil al marii şcoli de teorie şi ştiinţă a literaturii franceze, din materia căreia îşi forjează graţios şi doct canavaua minunatelor sale broderii lirice – reflexe scânteietoare ale unui spirit în permanentă efervescenţă. Titluri de poeme ca Topos-topoi sau Proiecţie omotetică şi, implicit, substanţa lor lirică orientează gândul spre reverberaţiile poetice ale unei culturi solide care nu a uitat lecţiile lui Arghezi şi ale comilitonilor săi. » GHEORGHE BÂRĂ – Revista Argeş 2002
« Poeta dovedeşte capacitate de versificare, prin eliminarea balastului, oferă cititorului momente de pauză, sincope menite să incurajeze meditaţia.[...] Poezia este la Cristiana o foame de lucruri, o nevoie intimă de a reconstrui lumea într-o formă naturală si firească; mesajul este logic, coerent, sincer. În ceea ce priveşte exploatarea sentimentului de dragoste, vorbim despre stadiul unui filmuleţ care aduce aminte de Frank Herbert şi de starea de refuz a justificărilor. În vers face doar trimitere la dragoste fără un narcisism al cuvintului (« ocup întotdeauna mai mult loc decat mine/sunt o degradare a idealului./iubesc »). E surprinzătoare puterea poetei de a pătrunde, dar nu de a dezveli cutia de perle a dragostei. Reuşim, citind poezia, să găsim sau să regăsim gândurile pe care le-am avut cândva, sau cuvintele pe care am vrea sa le dăruim celui drag, găsim răspunsuri, poate citeodată definiţii, la ce a însemnat sau înseamnă pentru fiecare dintre noi, clipa cu fericirea sau cu durerea ei. [...] « Certamente poeta bilingvă va învinge timpul. Ea ne apare, în orizontul poeziei noastre de azi, ca un receptacul fertil al marii şcoli de teorie şi ştiinţă a literaturii franceze, din materia căreia îşi forjează graţios şi doct canavaua minunatelor sale broderii lirice – reflexe scânteietoare ale unui spirit în permanentă efervescenţă. » MARIA-DIANA POPESCU, 2004
« Inălţarea-Assomption (Editura Ex Ponto, Constanţa, 2006) e cea de-a treia carte a tinerei şi extrem de dotatei Cristianei Eso, poeta descoperită şi încurajată norocos de exigentul Arthur Porumboiu. Unitară şi bine structurată, cartea Cristianei Eso e, prin ton şi prin mesaj, expresia sărbătorească a aventurii ontologice. […]E una de excepţie în peisajul poetic editorial actual extrem de prolific şi de confuz şi ea se încheie pe aceeaşi notă înaltă şi reconfortantă a încrederii în perenitatea cuvintelor adecvate zidirilor menite să înfrunte efectul coroziv al timpului greu îngăduitor. Nu se specifică nimic despre efectuarea traducerii poemelor în limba lui Baudelaire, de unde ipoteza că ar putea fi vorba de-o auto-traducere. Un lucru e cert şi vizibil de la distanţă: versiunea franceză are un coeficient sporit de precizie şi de acurateţe. Un atu în plus ca un astfel de discurs să impună un nume de rezistenţă în spaţiul liricii francofone şi al cititorilor care adoră încă acest idiom ameninţat tot ma mult de căderea în desuetudine după ce secole în şir şi-a avut perioada lui de glorie culturală şi ideologică. » ION ROȘIORU – « O voce de o mare acurateţe lirică », Revista Luceafărul, 2006