BORDURĂ în PROGRAMUL SPECTACOLULUI « CARTEA ROMÄNEASCĂ A CELOR PATRU ANOTIMPURI » executat de artista plasticiană Béatrice L.

Desene, referinţe, explicaţii extrase din cartea de specialitate a Domnului Romulus Vulcănescu, « Mitologie Română »

PRIMĂVARĂ în verde:

(1) Șarpe cu coarne din regiunea Basarabi-Mufatlari (Doubroudja, regiunea mea). Desen după Virgil Bilciurescu. În iconografia noastră, l-am decorat cu ouă de Paști, transformându-l într-un pom fructifer …
(2) Vază antropomorfică, evocând forme feminine.
(3) Tatuaj Cultura Tisa, o cultură dezvoltată între epoca de piatră și epoca bronzului. Elementul caracteristic al ceramicii acestei culturi este reprezentat de decorul țesut sinuos și incizat („stil textil”).
(4) Ceramice Cultura Cucuteni, o cultură neolitică care acoperă o zonă între nord-estul României, Republica Moldova și sud-vestul Ucrainei. Poartă numele satului Cucuteni unde, în 1884, au fost descoperite primele vestigii arheologice. Caracterizată de o ceramică frumos pictată, este datată în jurul anului 4800-4600 înaintea erei noastre. Oamenii de atunci aveau un stil de viață sedentar. Se ocupau cu vânătoarea, agricultura, pescuitul,meşteşugurile casnice, exploatarea sării şi comercializarea ei.

(5) Artista spectacolului nostru a imaginat creșterea primelor plante și mișcarea magică a influenței semnului zodiacal Berbec și a animalului simbolic / mitic, ale cărui coarne se găsesc mai mult sau mai puțin discret în  iconografia spectacolului: pe pânză, program, obiecte de scenă.

VARA în galben:
(1) Călușar stilizat și schematizat cu baston și mâna ridicată. Călușarul era slujitorul soarelui. Dintre teoriile despre Călușari, am păstrat legătura cu festivalul roman Rosalia și Rusalii la români. Dansurile cu bețe ale Căluşarilor fac parte din cultul solar. În acest caz, dansatorii reprezintă puternicele „Ielele”; Aici vedem reprezentat un simbol tipic românesc, „opincile”, din piele și cu șireturi.
(2) Emblema soarelui pe un sarcofag din necropola orașului Galați, după Silviu Sanie.
(3) Grâu, simbol al recoltelor, România fiind o țară agrară și considerată grânarul Europei Centrale în perioada interbelică.
(4) Simbolul Caprei. Zodiac și constelație. Aici decorat cu ciorchini de struguri care simbolizează fertilitatea.
(5) Stelă funerară cu simbol solar, Luna și Coloana Cerului. Orașul Mehedinți.
(6) Coloanele Raiului: Post-coloană de lemn funerar (cu coarne de consacrare *) după Tudor Pamfile. Monumente legate de miturile românești. Simbol cosmologic al mișcării ascendente a vieții pământești spre cer. Se referă la Bradul Cosmic având rădăcinile îngropate în pământ și trunchiul pe cer, apoi în cosmos.
* O consacrare este acțiunea de a consacra Divinității prin anumite rituri, un loc cultural sau nu, un obiect, o persoană.

TOAMNA în negru, în spectacol dominantă ocru-maron:
(1) Metopă cu 2 capre apropiate, pe monumentul lui Adamclisi. În arhitectură, o metopă este un interval pătrat sau rectangular, cel mai adesea sculptat, care, într-o friză dorică, separă doi triglifi.
Monument ridicat de împăratul Traian lângă locul bătăliei de la Adamclisi, în anii 101-102 din Moesia, destinat să comemoreze victoria sa militară. Bătălia de la Adamclisi este una dintre cele mai importante dintre războaiele dacice ale lui Traian.
(2) Balaur dac, după Vasile Pârvan.
Balaurul este un șarpe gigantic la fel de mult prin dimensiunea sa, prin funcția sa, puterea și simbolurile sale mitice. Când natura sa ia o formă animală atribuită divinității, adică atunci când devine Dragon, el personifică, printre altele, o forță brutală și crudă, întunericul impenetrabil. Ofidianul său divin formează pendul între chtonian și celest. Reprezintă o ființă monstruoasă, un simbol al terorii, fiara ostilă omului ce tulbură ordinea naturală și normală a evoluției lumii.
(3) Idoli-coloane. Cultura Cucuteni după M Petrescu-Dâmbovița. Cultul solar.
(4) Monedă sau sigiliu stilizat de pictor.
(5) Ciclul „Sfântul Soare”, semne solare pe fundul vaselor de teracotă. Secolele XII-XIV. Muzeul Istoric al Orașului Brașov.
(6) Vază cu motivul urmelor călărețului și a florii stilizate, după I. H. Crișan.

Tradiția Călușari începe și încheie zilele dedicate Rusaliilor. „Rusaliile” sunt un obicei ale căror origini datează din vremurile dacilor și mitologiei romane. La romani, Rosalia, „Sărbătoarea trandafirilor”, era o zi dedicată morților: erau aduse ofrande sufletelor celor decedați – mâncare și trandafiri pentru a-i onora.
Rusaliile, ciclu de 9 zile, au căpătat alte conotații în calendarul românesc, o zi dintre ele este consacrată ofrandelor moşilor, morților, alta închinării solstițiului soarelui pentru a avea recolte bogate, pentru a proteja vegetația și apele, dar și în cultul medicinei magico-mitice pentru tratarea anumitor boli. Aceste zile sunt personificate ca zâne rele, tinere, frumoase, temperamentale și răzbunătoare ce locuiesc în aer și în păduri. Ele sunt de fapt spiritele fetelor tinere care au murit fără să fie căsătorite.

IARNA în albastru:
(1) Motive decorative sau ornamentale sculptate pe porţi sau stâlpii de lemn.
(2) Desenul ţapului.
(3) Element care amintește de broderia țesută pe haine, fețe de masă, dar și sculptatul pe lemnul stâlpilor sau ușilor.
(4) Înger cântând colinde de Crăciun, reprezentare populară creștină. Costum tradițional și opinci.
(5) Figura coarnelor unei capre inversate. Sfârșitul ciclului, al anului și începutul reînnoirii.