Păsările au tras cortinele cerurilor îşi pamântul îşi va deschide din nou porţile. Ultimele resturi de iarnă, „zăpada zână” a fost prădată de îndrăgostiţi pentru noi cântece. În fiecare floare focuri de artificii explodează în parfumuri pentru logodna păsărilor. Se curăţă curţile cu scăntei din lună, se curăţă sufletele cu rouă din stele. Sătenii descriu pe câmpii linii şi cercuri cu uriaşe, dar blânde animale din fier pentru alte primăveri din alte lumi. Dragobete a jurat sătenilor că  anul va fi bogat, de ce n-ar fi sufletele pline de drag cum sunt plini copacii de primăvară?
După Paști vor începe nunţile, muzicanţii cu viori şi acordeoane pot intra din nou în piaţa mare. Vor face parte dintr-un tablou ce reprezintă o cină unanimă, tainică, unde va avea loc o nouă slujbă lumească, sacră în regulile ei, unde frunzele mişună, iar păsările foşnesc nebune, unde vântul surâde în sfârşit, iar norii alungaţi de cântecele oamenilor îşi vor deşira prelung poalele hainelor. Toţi şi toate se aşează în atelierul în aer liber, aşteptând.
Dar cine sunt preoţii mireni ai primăverilor?

În acest tablou au fost evocate : Dragobetele, Mărţişorul, Floriile.
Au interpretat clasele de voilă ale profesorilor Jean-Pierre Raillat şi Dominique Raillat şi clasa de cor pentru copii al profesoarei Évelyne Berthommé.